More

    Adresa-m-aş şi n-am cui…

     

    Mai ieri, neşte pamfletari,

    Se urcară pe cai mari…

    Şi făcând la gură spume,

    Au cotcodăcit la lume.

     

    Anonimi cum le e felul,

    Şi pupilul şi mişelul

    Au sărit în apărare

    Ca primarele cel mare,

    Cel care le ţine hangul,

    Nu cumva să-şi piardă rangul.

    C-a aflat lumea că el

    E-un lup în blană de miel…

     

    Fiindcă nu vrea să semneze

    Şcoala banii să-ncaseze!

    Că aşa vrea muşchii lui

    De sub poala… muntelui!

     

    Vrea edilul o statuie,

    Ca să dea la bozgori…UE

    Vrea copiii mai deştepţi,

    Toată lumea să stea drepţi,

    Când apare AVATAR,

    Nelu, marele primar,

    Frunza să nu mai foşnească

    Toţi bipezii să se-oprească,

    Dascălii să îl cinstească

    Şi în Ode să-l slăvească!

     

    Cum, nu v-a ajuns dovada!?

    Omul ce-a găsit Posada,

    Posedat de gânduri dese

    A vrut să vadă ce iese.

     

    În balada celor doi

    Sandu nu mai e ciocoi!

    Are-alură de haiduc

    Care-n munte, singur cuc,

    Aninat de bărbăţie

    Ţipă la împărăţie!

    Dar, pe fond, a tăcut mâlc

    Rostind vorbe fără tâlc.

     

    Ce-a ştiut, n-a zis şi-altórá

    Când Buican, cel de la şcoală,

    N-a vrut să-i primească nora!

    Ca să vezi ce mai scofală!

    Şi pentru asta, vezi bine,

    Sandu nu îl mai susţine!

     

    Să pape şi fata-o pâine,

    Să trăiască de-azi pe mâine!

    Contează ce e-n Scriptură,

    Dacă socru-i bun de gură!?

    Se face că nu mai ţine

    Cu buicanul pretenţios!

     

    Să-i fie noră-sii bine,

    Dă milităria jos!

    Până când, bietul Costel

    O să facă sluj şi el!

     

    Şi pe post de turometru,

    În mână cu-n termometru,

    Nelu face şi desface,

    Ţine lumea ca pe ace…

     

    Se pileşte la dantură,

    Mai dă prin şcoală o tură,

    Profu’ nu poate lua banu’

    Că-i la mâna lui Şnapanu’!

    A muncit de s-a spetit,

    O leţcaie n-a primit!

     

    Ş-am zis verde ac de brad,

    Toamna, când frunzele cad,

    Nelu-al nostru, de la beci,

    Când simţi-va fiori reci,

    De un gând v-a fi pătruns:

    – Cine-am fost şi ce-am ajuns!

     

    Şi din vârf de brad şi stei

    Pamfletarii, la un semn

    Dau cu scările de lemn…

    Şi postează, vrei nu vrei

    Pe facebook şi pe whatsapp

    Tocmai ce n-au ei în cap!

     

    Aşa că, dragi pamfletari,

    Ce păreţi în gură tari,

    Nu săriţi să daţi cu paru’

    Că v-a tocmit Avataru’!

    Care a bătut în porţi,

    Doar potcoave de cai morţi,

     

    Vrând ca să lase dovada

    C-a descoperit… Posada.

    Chiar că puneţi de-un păcat!

    Ieşiţi din anonimat[1]!

     

    De umblaţi liberi prin lume,

    Nu vă mai legaţi de nume!

    Şi ieşiţi de după gard,

    De-n ţeste gânduri vă ard.

     

    Până v-o-nghiţi abisul

    Mai vedeţi cum staţi cu scrisul…

    Că-i doar scârnă şi sictir.

    Fără stimă,

    Trandafir

     

    Marţi, 17.I.2017

    Pentru conformitate,

    Tiberiu M. Pană

    _________________________

    [1] Cititorilor fideli le oferim drept bonus melodia „Nu mi-e frică de Bau Bau”:                   https://www.youtube.com/HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=a6-abg1peVE”wHYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=a6-abg1peVE”atch?v=a6-abg1peVE

     

    Ultimele articole

    spot_imgspot_img
    spot_imgspot_img
    spot_imgspot_img

    Related articles

    Leave a reply

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    spot_imgspot_img
    spot_imgspot_img
    spot_imgspot_img