DREPT LA REPLICĂ
Încep prin a vă mulțumi pentru urarea pentru susținerea tezei de doctorat, care s-a încheiat cu succes și cu o audiență numeroasă. Acest moment important m-a împiedicat să răspund prompt invitației dumneavoastră la dialog, drept pentru care, în calitate de Președinte al Asociației Studiogovora, formulez acest drept la replică față de articolul „Cine și de ce vrea blocarea unei investiții de 2,5 milioane de euro la Govora”, publicat la data de 6.02.2025, în Gazeta Vâlceană. Însuși titlul articolului conține o dezinformare cu privire la principiile asociației, promovarea stațiunii și a revitalizării sale fiind chiar unul dintre obiectivele Asociației Studiogovora. Prin statutul nostru, ne asumăm rolul de a monitoriza mediul construit și patrimoniul local și susținem orice acțiune ce are în vedere valorificarea lui. În articol se afirmă că „s-au făcut imediat reclamații cum că demolarea s-ar realiza fără autorizație”. În calitate de proprietar al unuia dintre imobilele învecinate șantierului, Irina Leca, vicepreședinte al Asociației Studiogovora, a transmis o solicitare de informații în baza Legii 544/2001 pentru documentația care a stat la baza autorizațiilor de demolare. Aceasta nu este o reclamație, ci o cerere adresată autorității publice în virtutea obligației constituționale de a asigura transparența documentelor de interes public, având doar rol informativ. Nu știm dacă alți cetățeni au formulat reclamații și în general recomandăm ca fiecare persoană să își cunoască drepturile conferite prin lege. Referitor la menționarea unui protest – și acest aspect este distorsionat, implicând o aluzie la o presupusă legătură cu Asociația Studiogovora. Niciunul din membrii Asociației sau colaboratorii săi nu au fost prezenți sau implicați în vreun protest în Băile Govora și nici nu au sunat la 112. Considerăm că este de datoria dumneavoastră jurnalistică de a documenta corect informațiile publicate. În legătură cu afirmația „s-a prezentat distorsionat problema inducându-se în public (pentru că Facebook e spațiu public conform ÎCCJ) ideea că acele clădiri demolate erau de patrimoniu”, vrem să detaliem faptul că patrimoniul cuprinde atât clădiri incluse în Lista Monumentelor Istorice, cât și alte clădiri sau areale care nu sunt clasate, dar au valoare arhitecturală, artistică, memorială, tehnică, peisagistică sau de altă natură. – mai multe detalii pe pagina Institutului Național al Patrimoniului – https://laviitor.patrimoniu.ro/ce-este-patrimoniul-cultural/:
Așadar, există clădiri cărora comunitatea le atribuie valoare și care sunt considerate patrimoniu, chiar dacă ele nu sunt protejate de instrumente legale suplimentare. Conform Ghidului de bune practici menționat și în articol și care a fost adoptat de Primărie, clădirile demolate fac parte din Zona Valoroasă a orașului.
În plus, menționez că în același timp Asociația Studiogovora a lansat o invitație în mod public pentru organizarea unui dialog între municipalitate, comunitate și investitori în vederea angajării unor bune relații de comunicare între cele trei părți. Referitor la afirmația “Muncitorii au fost filmați, apostrofați și s-a încercat chiar blocarea căilor de acces”, menționăm că au existat momente în care excavatorul ce demola una dintre clădiri a intrat pe proprietatea învecinată fără consimțământul prealabil al proprietarului acesteia, cu consecința, printre altele, a distrugerii parțiale a vegetației existente. Proprietarul vătămat a cerut încetarea prejudicierii și a documentat încălcarea proprietății sale. În acest sens, li s-a atras atenția atât lucrătorilor, cât și proprietarilor să limiteze desfășurarea șantierului în interiorul propriei parcele, în limitele autorizate. Considerăm referiri la acte de hărțuire (“circul ieftin al hărțuirilor”, “faze mai directe ale hărțuirii”), precum și expresii precum “elan care prezenta aspecte contravenționale”, ca fiind tendențioase la adresa oricărui cetățean care, în apărarea relațiilor de bună vecinătate, cere administrației locale transparență în ceea ce privește felul în care sunt respectate autorizațiile de demolare. Asociația Studiogovora rămâne angajată dedicării față de patrimoniul cultural și de apărarea interesului public în acest sens, intențiile noastre fiind dovedite de-a lungul timpului prin activitățile derulate, cât și prin profesionalismul membrilor și colaboratorilor noștri. Această prezentare eronată a informațiilor deținute de dvs. induce publicul în eroare și atacă atât reputația Asociației pe care o reprezint, cât și a persoanei mele. Prin urmare, solicit publicarea acestui drept la replică în aceleași condiții editoriale în care a apărut articolul menționat, conform legislației în vigoare privind dreptul la replică și protecția reputației.
Vă mulțumesc pentru corectarea acestei informații și pentru respectarea deontologiei jurnalistice.
Cu stimă, arh.Radu George Tîrcă, președinte al Asociației Studiogovora
Articolul care a declanșat dreptul la replică poate fi citit AICI.
Întrebări pentru Tîrcă și Studiogovora
Depășind aroganța trimiterii la teza de doctorat, formulăm câteva întrebări pentru șeful Studiogovora. În ce calitate și-au asumat „monitorizarea mediului contruit și promovarea patrimoniului local”? Cu ce instituții colaborează în acest sens și pe ce bani? Irina Leca, persoana care a depus sesizare la primărie, nu e membră a Studiogovora? Nu colaborează cu acest ONG și nu este des întâlnită la inițiativele sale? Ba da. Atunci, cum se poate sustrage Studiogovora din context? Tîrcă susține mai departe, cu tupeu, că niciun membru al ONG-ului său n-a participat la niciun protest și nici n-a sunat la Poliție. Evident că nu a sunat niciunul la Poliție. La 112 au sunat proprietarii care s-au simțit hărțuiți. Există numeroase mărturii ale muncitorilor care au lucrat la demolare, dar și ale proprietarilor, că Tîrcă personal, dar și alți colaboratori ai săi au fost la fața locului. Că acțiunea nu a îmbrăcat forma legală a unui protest, în sensul că nu s-a cerut autorizație de la primărie, așa e. Dar a fost ceea ce se poate numi protest spontan, chiar dacă a avut foarte puțini participanți. Ce valoare peisagistică și arhitecturală aveau clădirile dărâmate, devreme ce în certificatul de urbanism care a stat la baza autorizației de demolare, nu s-a cerut aviz de la instituțiile de cultură?! Nici Direcția Județeană pentru Cultură Culte și Patrimoniu (DJCCP) nu s-a sesizat în acest caz, deși este instituția cea mai îndreptățită, autorizată și specializată să o facă. Atunci, de ce o face cu de la sine putere nou-instituita grupare Tîrcă de la Govora?! Are gruparea Tîrcă mai multă experiență și știință de carte în domeniu decât are DJCCP?
Un document care demonstrează interesele financiare ale arhitectului
Pentru că n-are proprietatea cuvintelor, arhitectul Radu Tîrcă susține că a cerut dezbateri publice între „municipalitate” și alți factori locali. În primul rând, Govora nu e municipiu, în al doilea rând, în ce calitate face atât tam-tam și se bagă în seamă? În dreptul la replică pe care l-a trimis se face referire la „distrugerea vegetației existente”. Vrea Tîrcă să-și facă un ONG și pe mediu? I se pare că nu i-a disperat pe govoreni doar cu ONG-ul pe arhitectură? Textul continuă cu promisiuni că Studiogovora „rămâne angajată dedicării față de patrimoniul cultural…”. Repetăm întrebarea, pe ce bani și conform cărei înțelegeri oficiale? În definitiv, nici nu s-ar pune problema unei asemenea polemici publice, dacă n-ar fi vorba despre o investiție de 2,5 milioane de euro.
La final, sunt transmise sfaturi despre cum trebuie publicat un drept la replică. Ocazie cu care menționăm că suntem în posesia unui document care îi „îngroapă” bunele intenții clamate arhitectului Radu Tîrcă. Din document reiese clar care e problema fundamentală a conflictului cu unii investitori. Cine nu lucrează cu firma sa de arhitectură are parte de o asemenea „atmosferă”. Vom reveni.
Colaj foto realizat cu poze de pe pagina de Facebook a lui Radu Tîrcă.
