Din capul locului, menționăm că, până în acest moment, ONG-ul Studiogovora, care se prezintă ca fiind victimă a unei campanii de presă, nu a emis un drept la replică. Singurul demers făcut este o victimiziare în stil ONG, trimisă presei locale și națională, goală de conținut. Puteți citi răspunsul Studiogovora AICI. În continuare, Radu Tîrcă, șeful Studiogovora, nu răspunde la telefon, nu trimite niciun drept la replică, niciun răspuns concret la acuzațiile clare care i se aduc. În continuare nu ne spune de ce doar patru clădiri au fost propuse la Comisia Națională a Monumentelor Istorice (CNMI), deși propunerea de clasare a fost făcută pe baza Planului Urbanistic General (PUG) al orașului Băile Govora. Conform acestui document, așa cum am arătat AICI, șase clădiri trebuie clasificate. Una a fost deja, cea care a intrat în proprietatea primăriei. Celelalte cinci sunt Pavilionul de Băi, casa din strada Tudor Vladimirescu, Parcul Balnear, Hotel Ștefănescu și Vila Constanța Marieta. Primele patru au fost propuse spre clasificare, Vila Constanța Marieta, unde Radu Tîrcă are interese financiare, nu.
Ce ne facem cu salba clădiri deținute în proprietate de SC Băile Govora SA, companie cu care, de asemenea, Radu Tîrcă a desfășurat relații comerciale și a intermediat tranzacții (vom reveni cu detalii și martori)? Conform studiului istoric care este parte componentă a PUG, o mulțime de vile ale SC Băile Govora ar trebui să aibă un grad ridicat de protecție. Nu au, dar nici Tîrcă nu se zbate pentru ele. Oare pentru că a comisionat mai multe tranzacții imobiliare ale societății? Oare pentru că există legături, unele la vedere, altele încă nu, dar vor apărea, între ONG-ul Studiogovora și SC Băile Govora SA? De ce nu moare Tîrcă de grija Vilei Silva, de exemplu, o bijuterie aflată în patrimoniul SC Băile Govora și care arată jalnic?? Este prima construcție cu lift din România și nu trebuie să fi mare expert în arhitectură să îți dai seama de valoarea ei istorică.
Tîrcă face confuzii între interesul patrimoniului și interesul său patrimonial
Apropo de experți în arhitectură. Radu Tîrcă pozează în salvatorul arhitecturii balneare din Govora, venind de pe poziția de doctor în arhitectură. Cu teoria stă deosebit. Cu practica, ceva mai greu. Sistemul Informatic al Ordinului Arhitecților din România (SIOAR) este o platformă online cu date despe fiecare arhitect cu drept de semnătură. Conform SIOAR, Radu Tîrcă are drept de semnătură din 2019 și nicio lucrare până în prezent. Evident, nici n-avea timp să lucreze în domeniul său de activitate, câtă vreme a stat de combinații imobiliare, manifestații de stradă, incitări la ură pe Facebook și tot felul de alte „munci” oengiste.
În definitiv, care este treaba cu acest băiat și cu ONG-ul său? De când a devenit atât de important, de ce se țese în jurul său un întreg scandal într-o stațiune care a prins trenul dezvoltării? Nu pentru că ar avea cineva ceva cu el. Nu pentru că ar fi un personaj complex care naște un interes apare. Nicidecum. Ci pentru că este „săgeata” Irinei Iamandescu, un personaj deosebit de influent în instituțiile culturale din România și care, în prezent, este directorul adjunct al Institutului Național de Patrimoniu (INP). Iamandescu este cea care „îl ghidonează” pe Radu Tîrcă fie direct, fie prin intermediul unei anume Irina Leca, membru fondator al ONG-ului Studiogovora, condus de Tîrcă. Mai multe date pot fi citite AICI. Dar și mai multe informații, mai clare, cu documente zdrobitoare, vom publica în scurt timp. De altfel, susținătorii oengiști sau non-oengiști ai lui Radu Tîrcă trebuie să știe că acesta sau apropiați de-ai săi au interese patrimoniale directe. Nu este nicidecum o luptă ideatică și principială, ci una care se transformă în contracte de prestări servicii, în acte de vânzare cumpărare sau comisioane la tranzacție.
Prietenii, puși la plată. Dușmanii, „mitraliați” pe Facebook
Cert este un lucru: la Govora, dacă vrei să dezvolți o afacere imobiliară sau turistică trebuie să îi ceri voie arhitectului Radu Tîrcă. Nu se cere voie gratis, cei care sunt lăsați în pace au avut relații financiare directe fie cu societatea lui Tîrcă, fie cu el direct, fie cu apropiați ai săi. Altfel, clădirea pe care o cumperi sau o deții prin moștenire poate deveni monument istoric sau poate intra în aria arhitecturală protejată. Și ca să mai bați un cui pe proprietatea ta trebuie să ceri aviz de la instituțiile de cultură abilitate. Nici asta n-ar fi o dramă, întrucât patrimoniul arhitectural și istoric trebuie păstrat. Dar procedura nu trebuie făcută clientelar, pe interese, pe combinații și, în definitiv, pe șantaj, așa cum este cazul dezvoltatorului imobiliar și turistic Denix Invest – vezi detalii AICI. Tîrcă a împărțit Govora în două: dușmani și prieteni. Categoria a doua a fost pusă la plată prin diverse contracte, atribuiri de clădiri pentru apropiați și/sau alte facilități. Prima categorie este ținta permanentă a unei rețele de ONG-uri dirijate din interiorul instituțiilor statului, de la București, care în spatele intențiilor bune pe care le afișează, „mitraliază” fără milă. Cum și drumul spre iad este pavat cu bune intenții, așa și drumul spre protejarea arhitecturală a Govorei, în stil Tîrcă – Studiogovora, este pavat cu interese. Irina Iamandescu, dintr-un birou mare și cald de la București, știe mai bine.
Pentru o mai clară explicație a firului narativ, republicăm ghidul de personaje din povestea despre clădiri istorice, bani, interese, patrimoniul, șantaj, amenințări plângeri penale și alte asemenea lucruri, de la Băile Govora – Vâlcea.
Ghid de personaje
Radu Tîrcă și Ștefania Hîrleață – un cuplu de tineri arhitecți. Ambițioși, mai ales ea. Foarte doritori de înavuțire cât se poate de rapidă, mai ales el. Și-au creat un ONG la Govora numit Studiogovora. Se implică activ în piața imobiliară din zonă. Cine nu intră în „contact direct” cu ei, orice ar însemna asta, este reclamat la instituțiile de profil și tocat mărunt pe Facebook.
Irina Leca – istoric și cercetător, membru fondator al Studiogovora, deci un apropiat al arhitecților Tîrcă și Hîrleață. Prietenă bună și fostă colegă de birou cu Irina Iamandescu. Practic, legătura dintre cei doi soți arhitecți din Govora și Iamandescu.
Irina Iamandescu – personajul central al poveștii. O persoană deosebit de influentă în Ministerul Culturii, indiferent de guvernare. Directorul adjunct al Institutului Național al Patrimoniului. Practic, dacă ai intrat în siajul ei ca arhitect, ți-a pus Dumnezeu mâna în cap. Exemplu concret, cei doi arhitecți din Govora.
Fundația Pro Patrimonio – n-are nicio legătură cu Govora sau cu Vâlcea. A fost adusă aici datorită ansamblului deosebit de relații și combinații dintre ONG-uri. Pro Patrimonio deține ceea ce n-are Studiogovora, adică ștampila și autoritatea profesională de a redacta și semna documentații pentru clasificarea monumentelor istorice.
